PAM (poliacrilamidă) „nu funcționează brusc” în majoritatea cazurilor se datorează
1) polimerul nu este complet hidratat,
2) doza este oprită cu un ordin de mărime,
3) soluția este distrusă prin forfecare sau chimie incompatibilă a apei.
Utilizați cele 10 puncte de control de mai jos pentru a izola rapid modul de defecțiune și pentru a-l corecta cu ținte măsurabile.
▶ Cum ar trebui să arate „funcționează” (pentru a putea verifica remedierea)
Înainte de depanare, definiți un rezultat observabil. Performanța PAM depinde de aplicație, dar ar trebui să puteți confirma cel puțin una dintre următoarele în câteva minute până la ore:
· Pentru floculare/clarificare: se formează și se depun flocuri vizibile; supernatantul se limpezește vizibil.
· Pentru deshidratare: drenaj mai rapid prin curea/filtru; prăjitură mai uscată la viteză de alimentare similară.
· Pentru controlul solului/eroziunii: scurgerile comportă mai puține amenzi; apa pare mai puțin tulbure după prima trecere.
· Pentru reducerea rezistenței (conductă): presiune diferențială mai mică la același debit sau debit mai mare la aceeași viteză a pompei.
Dacă niciuna dintre aceste schimbări nu este măsurabilă după corectarea hidratării, a dozei și a expunerii la forfecare, gradul PAM (tipul de încărcare/greutatea moleculară) este probabil nepotrivit cu chimia solidelor și apei.
Punct de verificare 1: Confirmați că utilizați tipul PAM corect (încărcare și greutate moleculară)
„PAM” nu este un singur produs. PAM-urile au multe tipuri, verificând de la tipul ionic, gradul ionic și greutatea moleculară. Un PAM anionic cu greutate-moleculară- mare care excelează la stabilizarea solului poate eșua în nămolurile uleioase; un PAM cationic care deshidratează biosolidele poate supraîncărca suspensiile minerale și le poate re-stabiliza.
Reguli de selecție rapidă (practice, nu perfecte)
· PAM anionic: obișnuit pentru solide anorganice/minerale (argile, nămol), multe utilizări pentru controlul-solului și eroziunii.
· PAM cationic: comun pentru nămolurile biologice și substanțele organice (biosolide din ape uzate).
· PAM neionic: cazuri de nișă în care interacțiunile de încărcare sunt problematice; folosit adesea ca polimer punte cu coagulanți.
Dacă procesul dumneavoastră s-a schimbat (nouă sursă de hrană, conținut de argilă sezonier, coagulant diferit, salinitate mai mare), este posibil ca „același PAM” să nu mai fie corect.
Punctul de control 2: erorile de doză sunt de obicei 10×-calculați polimerul activ corect
Multe cazuri „PAM nu funcționează” se regăsesc la confuzia ppm de produs cu ppm de polimer activ sau dozarea pe fluxul de apă în loc de solide uscate. Începeți cu un bilanț de masă-și o fereastră de testare a borcanelor.
Exemplu funcțional (pentru a prinde o greșeală de 10×)
Dacă țintiți5 mg/L activpolimer într-un lot de 1.000 L, aveți nevoie5.000 mg=5 g activ. Dacă emulsia dumneavoastră este activă în proporție de 30%, produsul necesar este5 g ÷ 0.30 = 16.7 g. Dacă soluția dumneavoastră este activă în proporție de 0,2% (2.000 mg/L), volumul necesar este5.000 mg ÷ 2.000 mg/L=2.5 L.
· Supradozajul cauzează în mod obișnuit apă „lăptoasă”, floc fragil sau amenzi re-suspendate.
· Subdozarea nu produce nicio schimbare vizibilă chiar dacă chimia este corectă.
De continuat......
